năpăstuitoare

NĂPĂSTUITÓR, -OÁRE, năpăstuitori, -oare, s.m. şi f (Rar) Persoană care năpăstuieşte pe cineva; asupritor; calomniator. [Pr.: -tu-i-] – Năpăstui + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂPĂSTUITÓR ~i m. Persoană care năpăstuieşte pe cineva. [Sil. -tu-i-] /a năpăstui + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năpăstuitór s. m., pl. năpăstuitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năpăstuitoáre s. f., g.-d. art. năpăstuitoárei; pl. năpăstuitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂPĂSTUITÓR adj., s. v. asupritor, bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, exploatator, împilător, opresiv, opresor, persecutor, ponegri-tor, prigonitor.
(Dicţionar de sinonime)