năplăire dex - definiţie, sinonime, conjugare
năplăí (-ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s.f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).
(Dicţionarul etimologic român)

năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbuşire. 2. coşmar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: na nap napl napla naplai

Cuvinte se termină cu literele: re ire aire laire plaire