năplăí (-ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s.f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).
(Dicţionarul etimologic român)
năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbuşire. 2. coşmar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
năplăíre, năplăíri, s.f. (reg.) 1. sufocare, înnăbuşire. 2. coşmar.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)