năplăí (-ăésc, năplăít), vb. – A apăsa, a sufoca. Sl. napluti „a inunda” (Tiktin). În Olt. – Der. năplăială, s.f. (Olt., oprimare; Olt., apăsare, grijă).
(Dicţionarul etimologic român)
năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arşiţă, zăpuşeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
năplăí, năplăíesc, vb. IV (reg.) 1. a (se) sufoca, a (se) înnăbuşi (din cauza căldurii sau a febrei). 2. a provoca, a avea coşmaruri în somn.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
năplái, s.n. (reg.) 1. căldură mare, arşiţă, zăpuşeală, zăduf. 2. sufocare (din cauza căldurii), năplăială.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)