năsădit dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂSĂDÍ, năsădesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A aşeza snopii de cereale pe arie pentru a fi treieraţi (cu vitele); p. ext. a curăţa, a aranja o arie în vederea treieratului. ♦ P. gener. A risipi, a împrăştia. – Din sl. nasaditi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂSĂDÍT s.n. (Pop.) Faptul de a năsădi. – V. năsădi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂSĂD//Í ~ésc tranz. pop. 1) (părţi ale corpului, fructe, legume etc.) A face să-şi piardă integritatea sau să capete un semn (în urma unei loviri). 2) (snopi de cereale) A desface şi a aşeza pe arie într-un anumit fel pentru a treiera (cu ajutorul vitelor). 3) (arii) A curăţa şi a amenaja în vederea treieratului. /<sl. nasaditi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năsădí (năsădésc, năsădít), vb. – 1. A face clăi de snopi, a strînge recolta în grămezi. – 2. A aduna, a strînge, a îngrămădi. – 3. (Refl., Trans.) A se închega. Sl. nasaditi „a planta” (Miklosich, Slaw. Elem., 412; Cihac, II, 323; Conev 72), cf. bg. nasaždam. – Der. năsad, s.n. (materie în descompunere); năsadă, s.f. (claie, recoltă pregătită pentru treieriş), cf. sl. nasadŭ.
(Dicţionarul etimologic român)

năsădí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năsădésc, imperf. 3 sg. năsădeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năsădeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năsădít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năsădít, năsădítă, adj. (reg.) 1. risipit, împrăştiat. 2. aşezat în formă de morman; îngrămădit; (despre sânge) acumulat, strâns cheag. 3. lovit, zdrobit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NĂSĂDÍ vb. v. coagula, erupe, irupe, izbucni, împrăştia, închega, năvăli, răbufni, răspândi, răzleţi, risipi, ţâşni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nasa nasad nasadi

Cuvinte se termină cu literele: it dit adit sadit asadit