născoci dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV. 1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa. 2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); p. ext. a minţi. 3. Refl. (Rar) A se naşte, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂSCOC//Í ~ésc tranz. 1) (ceva nou) A crea în imaginaţie în mod arbitrar; a broda; a fabrica; a izvodi; a ticlui; a inventa. 2) (lucruri neadevărate, inexistente, reprobabile) A crea cu ajutorul imaginaţiei în mod arbitrar; a izvodi; a inventa; a fabrica; a ticlui. 3) pop. A descoperi în urma unui efort creator; a inventa. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

născocí (născocésc, născocít), vb. – A inventa, a-şi închipui. Bg. naskačam „a afla”, din sl. naskočiti „a sări” (Cihac, II, 332; Conev 98). – Der. născocitor, adj. (inventiv, fertil, ingenios); născocitură, s.f. (invenţie, descoperire).
(Dicţionarul etimologic român)

născocí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. născocésc, imperf. 3 sg. născoceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. născoceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂSCOCÍ vb. 1. v. inventa. 2. v. scorni.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nasc nasco nascoc

Cuvinte se termină cu literele: ci oci coci scoci ascoci