născocitor dex - definiţie, sinonime, conjugare

născocitor

[Sinonime]
NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) 1. Care creează, născoceşte (1); inventiv. 2. Care scorneşte, plăsmuieşte, născoceşte (2); p. ext. mincinos. – Născoci + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂSCOCIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival pop. 1) Care născoceşte; care scor-neşte lucruri neadevărate; mincinos. 2) Care creează ceva nou. /a născoci + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

născocitór adj. m., pl. născocitóri; f. sg. şi pl. născocitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂSCOCITÓR adj., s. 1. adj. v. inventiv. 2. s. v. creator.
(Dicţionar de sinonime)

NĂSCOCITÓR s. v. inventator.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nasc nasco nascoc

Cuvinte se termină cu literele: or tor itor citor ocitor