născocitură
[Sinonime]
NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s.f. (Rar) Ceea ce născoceşte cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NĂSCOCITÚR//Ă ~i f. Ceea ce este năs-cocit. /a născoci + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NĂSCOCITÚR//Ă ~i f. Ceea ce este năs-cocit. /a născoci + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
(Dicţionar de sinonime)