născocitură

NĂSCOCITÚRĂ, născocituri, s.f. (Rar) Ceea ce născoceşte cineva; plăsmuire. – Născoci + suf. -tură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂSCOCITÚR//Ă ~i f. Ceea ce este năs-cocit. /a născoci + suf. ~tură
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

născocitúră s. f., g.-d. art. născocitúrii; pl. născocitúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NĂSCOCITÚRĂ s. v. minciună.
(Dicţionar de sinonime)