născut dex - definiţie, sinonime, conjugare
NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ Intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂSCUT2, -Ă, născuţi, -te s.m. şi f., adj. (Cel) care a căpătat viaţă, a luat fiinţă, a venit pe lume. ♢ Întâiul (sau primul, al doilea, al treilea etc.) născut = copilul cel mai mare (sau al doilea, al treilea etc. copil) dintr-o familie. Nou-născut = a) copil care abia s-a născut; sugaci; b) fig. renăscut. – V. naşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂSCÚT1 s.n. (Înv. şi reg.) Faptul de a (se) naşte; p. ext. ziua naşterii cuiva. ♦ Spec. Naşterea lui Cristos; p. ext. sărbătoarea bisericească ţinută în ziua acestei naşteri; Crăciun. – V. naşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NÁŞTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. ♢ Ce ~ din pisică, şoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moştenit de la părinţi anumite apucături rele. /<lat. nascere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NÁŞTE mă nasc intranz. 1) (despre fiinţe) A apărea pe lume; a căpăta viaţă. ♢ ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua fiinţă; a se forma. /<lat. nascere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NĂSCÚ//T ~tă (~ţi, ~te) v. A NAŞTE şi A SE NAŞTE. ♢ Întâiul (sau primul) ~ primul copil într-o familie. (Copil) nou-~ v. NOU. /v. a naşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

náşte (násc, născút), vb. – 1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieşi, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Puşcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s.f. (naştere); născător, adj. (generator, care dă naştere; s.m., tată); născut, s.n. (înv., naştere; înv., Naşterea Domnului); naştere, s.f. (faptul de a naşte; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaşte, vb., format după fr. renaître; Renaştere, s.f., după fr. Renaissance. Cf. nat.
(Dicţionarul etimologic român)

nou-născút adj. m., s. m., pl. nou-născúţi, art. nou-născúţii; f. sg. nou-născútă, g.-d. art. nou-născútei, pl. nou-născúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

náşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, 1 pl. náştem; part. născut
(Dicţionar ortografic al limbii române)

născút s. m., adj. m., pl. născúţi; f. sg. născútă, g.-d. art. născútei, pl. născúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

născút s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NOU-NĂSCÚT s. v. sugar.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. şi reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe ...) 5. a ieşi, a proveni. (Ce ~ din pisică, şoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.
(Dicţionar de sinonime)

NĂSCÚT s. v. crăciun, naştere, parturiţie, procreare, procreaţie.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) naşte ≠ a (se) sfârşi, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucide
(Dicţionar de antonime)

Născutdefunct
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nasc nascu

Cuvinte se termină cu literele: ut cut scut ascut