nătângi dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂTẤNG, -Ă, nătângi, -ge, adj., s.m. şi f. 1. Adj., s.m. şi f. (Persoană) fără inteligenţă, fără pricepere; prostănac, neghiob, nătântoc. 2. Adj. (Despre sentimente, manifestări, acţiuni ale omului) Fără sens, fără rost, lipsit de raţiune; prostesc. 3. Adj., s.m. şi f. (Rar) (Om) nepriceput, naiv, neîndemânatic. 4. Adj., s.m. şi f. (Om) îndărătnic, încăpăţânat; (om) supărăcios, nervos. – Din sl. netengŭ „leneş”.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂTÂNGÍ, nătângesc, vb. IV. Refl. . 1. (Rar) A deveni nătâng (1); a se prosti, a se tâmpi. 2. (Pop.) A se încăpăţâna, a se îndărătnici; a se îndârji, a se înverşuna. – V. nătâng.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂTÂN//G ~gă (~gi, ~ge) 1) şi substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob: tâmp; tont; nătărău; netot; nerod; năuc; stupid. 2) Care vădeşte lipsă de supunere; încăpăţânat; îndărătnic. Fire ~gă. 3) rar Care nu are nici un sens; care este fără noimă; nerod. Spaimă ~gă. /<sl. netengu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NĂTÂNG//Í mă ~ésc intranz. rar1) A deveni nătâng. 2) A stărui într-o acţiune sau într-o atitudine contrar bunului-simţ. /v. nătâng
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nătâng adj. m., s. m., pl. nătângi; f. sg. nătângă, g.-d. art. nătângei, pl. nătânge
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nătângí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nătângésc, imperf. 3 sg. nătângeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nătângeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂTÂNG adj., s. 1. adj., s. v. prost. 2. adj. v. prostesc.
(Dicţionar de sinonime)

NĂTÂNGÍ vb. v. încăpăţâna, îndărătnici, îndârji, înverşuna.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Nătâng ≠ deştept, inteligent
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nat nata natan natang

Cuvinte se termină cu literele: gi ngi angi tangi atangi