nătărău
[Sinonime]
NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s.m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acţionează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NĂTĂRẮ//U ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nătărău adj. m., s. m. (sil. -rău), art. nătărăul, pl. nătărăi; f. sg. nătăráucă, pl. nătăráuce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NĂTĂRĂU adj., s. v. prost.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nătărău ≠ ager, deştept, inteligent, mintios
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NĂTĂRẮ//U ~oáică (~i, ~oáice) substantival (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; tont; nătâng; netot; nerod; năuc. /Din netare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NĂTĂRĂU adj., s. v. prost.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Nătărău ≠ ager, deştept, inteligent, mintios
(Dicţionar de antonime)