năuc dex - definiţie, sinonime, conjugare

năuc

[Sinonime]
NĂÚC, -Ă, năuci, -ce, adj. (Adesea substantivat) 1. Ameţit, buimăcit (din cauza unei emoţii puternice, a unei dureri, a unui zgomot etc.); dezorientat, zăpăcit, buimac, uluit, năucit. 2. (Înv. şi pop.) Nătâng (1), prost, nepriceput. – Din sl. neukŭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂÚ//C ~că (~ci, ~ce) şi substantival 1) Care nu poate judeca limpede, fiind într-o stare de tulburare temporară (din cauza fricii, somnului, băuturii etc.); buimac; zăpăcit; bezmetic. 2) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădeşte lipsă de inteligenţă; prost; neghiob; tâmp; tont; nătărău; nătâng; netot; nerod; stupid. /<sl. neuku
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năúc (năúcă), adj. – Zăpăcit, bezmetic, greu de cap. Sl. neukŭ „neştiutor”, din učiti „a învăţa” (Cihac, II, 214; Tiktin; Conev 99), cf. sb., cr., slov. neuk, pol. nieuk şi ucenic. – Der. năuci, vb. (a zăpăci; a înnebuni) din năuc, dar poate cu o interpretare glumeaţă a sl. naučiti „a învăţa, a studia”; năuceală, s.f. (zăpăceală); năucie, s.f. (zăpăceală); năuceşte, adv. (prosteşte).
(Dicţionarul etimologic român)

năúc adj. m., pl. năúci; f. sg. năúcă, pl. năúce
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂÚC adj. 1. v. zăpăcit. 2. v. uimit. 3. v. buimac.
(Dicţionar de sinonime)

NĂÚC adj., s. v. bleg, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Năuc ≠ deştept, inteligent, mintios
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nau

Cuvinte se termină cu literele: uc auc