năucire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂUCÍ, năucesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni năuc; a (se) prosti, a (se) tâmpi; a (se) ameţi, a (se) zăpăci, a (se) buimăci, a (se) ului. [Pr.: nă-u-] – Din năuc.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂUCÍRE s.f. (Rar) Faptul de a (se) năuci. [Pr.: nă-u-] – V. năuci.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NĂUC//Í ~ésc tranz. A face să se nău-cească. [Sil. nă-u-] /Din năuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NĂUC//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) 1) A deveni năuc; a-şi pierde inte-ligenţa; a se prosti; a se tâmpi. 2) A deveni buimac; a nu mai şti de sine; a se pierde; a se buimăci; a se zăpăci; a se năuci; a se ului. [Sil. nă-u-] /Din năuc
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năucí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. năucésc, imperf. 3 sg. năuceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. năuceáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năucíre s. f., g.-d. art. năucírii; pl. năucíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂUCÍ vb. 1. v. buimăci. 2. v. uimi.
(Dicţionar de sinonime)

NĂUCÍ vb. v. îndobitoci, prosti, tâmpi.
(Dicţionar de sinonime)

NĂUCÍRE s. 1. v. buimăcire. 2. v. buimăceală.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A năuci ≠ a dezmetici
(Dicţionar de antonime)

A se năuci ≠ a se dezmetici
(Dicţionar de antonime)

Năuciredezmeticire
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nau nauc nauci naucir

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire ucire aucire