năut dex - definiţie, sinonime, conjugare
NĂÚT s.m. Plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe şi fructe păstăi, care conţin seminţe de formă sferică neregulată (Cicer arietinum). ♦ P. restr. Seminţele comestibile ale acestei plante, întrebuinţate mai ales pentru a înlocui cafeaua sau pentru a se amesteca cu aceasta. [Var.: (înv.) năhút s.m.] – Din tc. nohud, bg. nahut, nohut.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂÚT m. 1) Plantă erbacee legumicolă cu fructul păstaie şi cu boabele asemănătoare cu cele de mazăre. 2) Seminţele comestibile ale acestei plante. /<turc. nohud, bulg. nahut, nohut
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năút s.m. – Mazăre turcească (Cicer arietinum). – Var. (înv.) năhut, (Mold.) nohot. Megl. năut. Tc. nohut, din per. nuhūd (Şeineanu, II, 268; Lokotsch 1577; Ronzevalle 168), cf. tăt. nochut, cuman. noghut (Kuun XXXI), ngr. νωώτ, bg. nohut, alb., sb. naut. Der. din rom. prin ngr. (Graur, GS, VI, 332) nu este o ipoteză necesară. – Der. năutiu (var. năhutiu, nohotiu), adj. (colorat ca năutul).
(Dicţionarul etimologic român)

-NAÚT Element secund de compunere savantă, cu sensul de „care face parte din echipajul unei nave (de orice fel)”, „navigator”. [Pron. -na-ut. / cf. it. nauta, lat. nauta, gr. nautes].
(Dicţionar de neologisme)

năút s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

NĂUT s.m. Plantă din familia leguminoaselor (Cicer arietinum), ale cărei boabe mari, comestibile, constituie un aliment de bază în ţările orientale, fiind utilizate întregi, zdrobite sau măcinate, la fel ca fasolea uscată la noi; tradiţional, din năut se prepară falafel (bulete din pastă picantă de năut) şi humus (condiment foarte picant); la noi este mai cunoscut ca surogat de cafea.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
NĂÚT s. (BOT.; Cicer arietinum) (rar) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nau

Cuvinte se termină cu literele: ut aut