năvală dex - definiţie, sinonime, conjugare
NAVÁL, -Ă, navali, -e, adj. Care ţine de nave (1) sau de navigaţie, privitor la nave sau la navigaţie. – Din fr. naval.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂVÁLĂ, năvale, s.f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulţime de oameni sau de obiecte (în mişcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mişcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuţeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenţii agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (şi violentă). – Din năvăli (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAVÁL ~ă (~i, ~e) Care ţine de nave; propriu navelor. Construcţie ~ă. /<fr. naval
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NĂVÁL//Ă ~e f. 1) Înaintare impetuoasă (mai ales, prin surprindere) asupra duş-manului. ♢ A da ~ a) a năvăli; b) a se repezi. 2) Pătrundere masivă a unei armate într-o ţară străină cu scopuri de cotropire; invazie. 3) Mişcare nestăvilită. ~a apelor. 4) (despre fiinţe) Îngrămădire (grăbită) într-un singur loc. ♢ La pomană, ~ se spune, când cineva caută să beneficieze de ceva fără cheltuieli. /v. a năvăli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAVÁL, -Ă adj. Referitor la nave sau la navigaţie. [Cf. it. navale, lat. navalis].
(Dicţionar de neologisme)

NAVÁL, -Ă adj. referitor la nave, la navigaţie. (< fr. naval, lat. navalis)
(Marele dicţionar de neologisme)

navál adj. m., pl. naváli; f. sg. naválă, pl. navále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năválă s. f., g.-d. art. năválei; pl. năvále
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂVÁLĂ s. v. asalt.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nav nava naval

Cuvinte se termină cu literele: la ala vala avala