năvalnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

năvalnic

[Sinonime]
NĂVÁLNIC, -Ă, navalnici, -ce, adj., s.m. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi domolit, stăpânit; furtunos, impetuos, aprig, violent; straşnic, cumplit. ♦ (Despre ape curgătoare) Care curge repede. 2. S.m. Specie de ferigă cu frunze mari, lucitoare, în formă de lance, dispuse în rozete, folosită în medicina populară (Scolopendrium vulgare).Năvală + suf. -nic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NĂVÁLNI//C2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care năvăleşte şi nu poate fi oprit, stăpânit; impetuos; violent. Pornire ~că. 2) şi adverbial (despre ape curgătoare) Care curge cu intensitate şi repeziciune. /năvală + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NĂVÁLNI//C1 ~ci m. Plantă erbacee reprezentând o varietate a ferigii, dar cu frunze întregi, lucioase, care creşte prin locuri umede, fiind folosită în scopuri medicinale. /năvală + suf. ~nic
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

năválnic adj. m., pl. năválnici; f. sg. năválnică, pl. năválnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

năválnic (bot.) s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NĂVALNICUL-ĂL-MÁRE s. v. sânziene-de-grădină.
(Dicţionar de sinonime)

NĂVÁLNIC adj., s. I. adj. 1. înviforat, viforos, vijelios. (Furtună ~.) 2. v. dezlănţuit. 3. v. impetuos. II. s. (BOT.; Scolopendrium vulgare) limba-cerbului, (rar) scolopendră, (reg.) iarba-ciutei, limba-vacii, limba-vecinei.
(Dicţionar de sinonime)

NĂVÁLNIC s. v. ferigă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nav nava naval navaln

Cuvinte se termină cu literele: ic nic lnic alnic valnic