nașă dex - definiţie, sinonime, conjugare
NAŞ2, -Ă, naşi, -e, s.m. şi f. 1. Persoană care ţine în braţe pruncul în timpul botezului, devenind astfel rudă cu familia respectivă. ♢ Expr. A fi naşul cuiva = a şti să potolească, să facă inofensiv pe cineva; a-i veni cuiva de hac, a învăţa pe cineva minte. A-şi găsi naşul = a da de o persoană care ştie să pună la punct (pe cineva), să strunească (pe cineva). 2. Nun(ă). [Var.: (înv. şi pop.) nănáş, -ă, (Înv. şi reg.) nânáş, -ă s.m. şi f.] – Nun + suf. -aş.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAŞ1 s.m. invar. Numele literei „n” din alfabetul chirilic. – Din sl. našĭ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAŞ ~ă (~i, ~e) m. şi f. 1) (în ritualul creştin) Persoană care participă la oficierea botezului ţinând pruncul în braţe. ♢ A fi ~ul cuiva a-i veni cuiva de hac. A-şi găsi ~ul a da peste omul care poate pune la punct pe cineva. 2) Persoană care a fost nun în timpul oficierii unei căsătorii. /nun + suf. ~aş
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

naş (literă chirilică) s. m. invar.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naş (persoană) s. m., pl. naşi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

náşă s. f., g.-d. art. náşei; pl. náşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NAŞ s. 1. (reg.) moş, nan. (~ la botezul pruncului.) 2. v. nun.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞĂ s. 1. (reg.) moaşă. (~ la botezul unui copil.) 2. nună. (~ de cununie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas

Cuvinte se termină cu literele: sa asa