naștere dex - definiţie, sinonime, conjugare
NÁŞTE, nasc, vb. III. 1. Tranz. A aduce pe lume un copil, a da viaţă unui copil. ♦ A făta. 2. Refl. A căpăta viaţă, a veni pe lume, a începe să trăiască. ♢ Intranz. Ce naşte din pisică şoareci mănâncă. 3. Tranz. Fig. A crea, a plăsmui, a produce; a provoca, a stârni. 4. Refl. Fig. A se forma, a se ivi, a se isca, a apărea. – Lat. nascere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÁŞTERE, naşteri, s.f. Acţiunea de a (se) naşte şi rezultatul ei. 1. Aducerea sau venirea pe lume a unei fiinţe; spec. act fiziologic prin care fătul, ajuns în stadiul de maturitate, este expulzat sau extras din cavitatea uterină; parturiţie. ♢ Casă de naşteri = maternitate (din mediul rural). Zi de naştere sau ziua naşterii = zi în care s-a născut cineva; sărbătorire care are loc cu prilejul acestei zile. Naşterea Domnului (sau lui Cristos) = Crăciunul. Înainte de naşterea lui Cristos = înaintea erei noastre. După (sau de la) naşterea lui Cristos = din (sau în) era noastră. ♢ Loc. adj. şi adv. Din naştere = a) (încă) de când s-a născut; b) conform unei predispoziţii naturale. ♢ Loc. adv. Prin naştere = prin structură, prin înclinaţiile înnăscute. 2. Origine, provenienţă. ♢ Loc. adv. De (sau din) naştere = originar din...; de naţionalitate sau de origine etnică... 3. Fig. Apariţie, ivire, creare. ♢ Loc. vb. A lua naştere = a apărea, a se ivi. A da naştere = a crea, a produce, a cauza. – V. naşte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NÁŞTE nasc tranz. A face să se nască; a procrea. ♢ Ce ~ din pisică, şoareci mănâncă se spune, de obicei, despre copiii care au moştenit de la părinţi anumite apucături rele. /<lat. nascere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NÁŞTE mă nasc intranz. 1) (despre fiinţe) A apărea pe lume; a căpăta viaţă. ♢ ~ cu tichia pe cap a avea noroc; a fi fericit. 2) fig. A apărea pentru prima dată; a lua fiinţă; a se forma. /<lat. nascere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NÁŞTER//E ~i f. v. A NAŞTE şi A SE NAŞTE. ♢ Zi de ~ dată când s-a născut cineva. Din ~ de când s-a născut; din născare. Prin ~ prin ereditate. A da ~ a) a naşte; b) a face să apară (ceva nou); a crea; a produce; c) a fi cauza care determină, condiţionează ceva; a cauza; a stârni; a provoca. A lua ~ a apărea; a se forma. /v. a (se) naşte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

náşte (násc, născút), vb. – 1. (Înv.) A făta. – 2. A aduce la lumină, a apărea. – 3. (Refl.) A se ivi, a veni pe lume. – 4. A ieşi, a se produce. – Mr. nascu, megl. nasc, istr. nǫscu. Lat. nascĕre (Puşcariu 1155; Candrea-Dens., 1207; REW 5832), cf. it. nascere, prov. naisser, fr. naître, cat. naixer, sp. nacer, port. nascer. – Der. născare, s.f. (naştere); născător, adj. (generator, care dă naştere; s.m., tată); născut, s.n. (înv., naştere; înv., Naşterea Domnului); naştere, s.f. (faptul de a naşte; Crăciun; început; organ genital femeiesc); renaşte, vb., format după fr. renaître; Renaştere, s.f., după fr. Renaissance. Cf. nat.
(Dicţionarul etimologic român)

nou-născút adj. m., s. m., pl. nou-născúţi, art. nou-născúţii; f. sg. nou-născútă, g.-d. art. nou-născútei, pl. nou-născúte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

náşte vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nasc, 1 pl. náştem; part. născut
(Dicţionar ortografic al limbii române)

náştere s. f., g.-d. art. náşterii; pl. náşteri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NOU-NĂSCÚT s. v. sugar.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTE vb. 1. a face, (pop.) a zămisli, (înv.) a prăsi. (O femeie a ~ un băiat.) 2. v. procrea. 3. v. făta. 4. (înv. şi reg.) a se prăsi. (Caii ce se ~ din aceste iepe ...) 5. a ieşi, a proveni. (Ce ~ din pisică, şoareci mănâncă.) 6. v. stârni. 7. v. provoca.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTE vb. v. afla, apărea, concepe, crea, descoperi, elabora, face, găsi, gândi, imagina, inventa, isca, ivi, începe, născoci, plănui, plăsmui, porni, produce, proiecta, realiza, scorni, stârni.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTERE s. 1. (FIZIOL.) parturiţie, procreare, procreaţie, (înv. şi pop.) zămislire, (pop.) facere, născare, (înv. şi reg.) născut, (înv.) născătură. (După ~ copilului.) 2. v. fătare. 3. (pop. şi fam.) născare. (E prost din ~.) 4. v. origine.
(Dicţionar de sinonime)

NÁŞTERE s. v. apariţie, copil, creaţie, facere, geneză, ivire, odraslă, patrie, progenitură, ţară, vlăstar.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) naşte ≠ a (se) sfârşi, a deceda, a muri, a pieri, a răposa, a sucomba, a ucide
(Dicţionar de antonime)

Naştere ≠ deces, moarte, răposare
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nas nast naste naster

Cuvinte se termină cu literele: re ere tere stere astere