naftalină

NAFTALÍNĂ s.f. Substanţă cristalizată, lucioasă, albă, cu miros pătrunzător, extrasă din gudroanele de la distilarea uscată a cărbunilor de pământ şi folosită în industria chimică, ca insecticid, la conservarea blănurilor şi a materialelor textile etc. ♢ Expr. (Fam.) (Parc-ar fi) scos de la naftalină = a) se spune despre ceva învechit, demodat, desuet; b) se spune despre ceva revenit în atenţie după o lungă uitare. A pune (ceva) la naftalină = a nu te mai interesa ceva; a da uitării. – Din fr. naphtaline.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAFTALÍNĂ f. Substanţă cristalizată, albă, cu miros pătrunzător, întrebuinţată ca mijloc de combatere a moliilor şi ca materie primă în industria coloranţilor. ♢ Bun de pus la ~ care nu mai este actual. A pune la ~ a da uitării. /<fr. naphtaline
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAFTALÍNĂ s.f. Hidrocarbură cristalizată cu miros caracteristic, tare, care se extrage din gudroanele de huilă şi se foloseşte ca insecticit la protejarea stofelor, a blănurilor etc.; naftalen. [< fr. naphtaline].
(Dicţionar de neologisme)

NAFTALÍNĂ s. f. hidrocarbură aromatică, cristalizată, cu miros caracteristic pătrunzător, prin distilarea gudroanelor de cărbune. (< fr. naphtaline)
(Marele dicţionar de neologisme)

naftalínă s. f., g.-d. art. naftalínei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NAFTALÍNĂ s. (CHIM.) naftalen.
(Dicţionar de sinonime)