naiadă
NAIÁDĂ, naiade, s.f. (Mitol.) Nimfă a izvoarelor, a fântânilor şi a apelor curgătoare. [Pr.: na-ia-] – Din fr. naïade.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NAIÁD//Ă ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiţă ocrotitoare a izvoarelor, a râurilor şi a fântânilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă şi graţioasă; nimfă. [Sil. na-ia-] /<fr. naïade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NAIÁDĂ s.f. (Mit.) Nimfă, divinitate a izvoarelor şi a râurilor. ♦ (Fig.) Femeie foarte frumoasă, graţioasă. [Pron. na-ia-. / < fr. naïade, it. naiadi, cf. lat., gr. naias].
(Dicţionar de neologisme)
NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor şi a râurilor. ♢ (fig.) femeie foarte frumoasă, graţioasă. (< fr. naïade)
(Marele dicţionar de neologisme)
naiádă s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. naiádei; pl. naiáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NAIÁD//Ă ~e f. 1) (în mitologia greacă) Zeiţă ocrotitoare a izvoarelor, a râurilor şi a fântânilor. 2) fig. Femeie tânără, frumoasă şi graţioasă; nimfă. [Sil. na-ia-] /<fr. naïade
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NAIÁDĂ s. f. (mit.) nimfă a izvoarelor şi a râurilor. ♢ (fig.) femeie foarte frumoasă, graţioasă. (< fr. naïade)
(Marele dicţionar de neologisme)
naiádă s. f. (sil. -ia-), g.-d. art. naiádei; pl. naiáde
(Dicţionar ortografic al limbii române)