naja dex - definiţie, sinonime, conjugare

naja

[Sinonime]
CÓBRĂ, cobre, s.f. Şarpe veninos care trăieşte în Africa şi în sudul Asiei, caracterizat printr-un gât foarte lăţit, cu pete negre mărginite cu alb, semănând cu nişte ochelari; şarpe-cu-ochelari (Naja naja). – Din fr. cobra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞÁRPE, şerpi, s.m. (La pl.) Ordin de reptile (veninoase şi neveninoase) lipsite de membre, cu corpul cilindric, adaptate la târâre prin mişcări ondulatorii; (şi la sg.) reptilă din acest ordin. ♢ Şarpe de casă = specie de şarpe neveninos, lung de circa 1, 60 m, cu două pete galbene pe ceafă, care trăieşte mai ales în regiunile inundabile, pe lângă casă (Natrix natrix). Şarpe de alun = şarpe neveninos, lung de circa 1 m, cu o bandă neagră pe laturile capului, care trăieşte la noi prin pădurile de alun şi prin locuri stâncoase (Coronella austriaca). Şarpe cu clopoţei = specie de şarpe veninos din America de Nord, lung până la 2 metri, a cărui coadă este prevăzută cu solzi cornoşi care produc un zgomot caracteristic (Crotalus horridus). Şarpe cu ochelari = cobră. ♢ Expr. (A ţipa sau a striga, a urla) ca din (sau în) gură de şarpe = (a ţipa, a striga, a urla) foarte tare. În gaură de şarpe = într-un loc ascuns, care poate fi aflat cu mare greutate. A sări ca muşcat de şarpe = a se înfuria, a-şi ieşi din fire. A încălzi (sau a creşte) şarpele la (sau în) sân = a arăta dragoste şi bunăvoinţă unui om nerecunoscător. A-l muşca pe cineva şarpele de inimă. se spune când cineva se simte ispitit să facă (sau să spună) ceea ce n-ar trebui. A-l muşca (pe cineva) şarpele invidiei (ori al vanităţii) = a fi cuprins de invidie, de vanitate. A călca şarpele pe coadă = a insulta, a supăra pe un om rău, iute la mânie. ♦ Fig. Persoană rea, vicleană, perfidă. [Var.: şérpe s.m.] – Lat.pop. serpes, -is (= serpens, -ntis).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

CÓBR//Ă ~e f. Şarpe veninos care, fiind iritat, îşi ridică partea anterioară a corpului şi îşi umflă gâtul; şarpe-cu-ochelari. /<fr. cobra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞÁRPE şerpi m. 1) la pl. Ordin de reptile cu corpul lung, cilindric, foarte flexibil, lipsit de picioare. 2) Reptilă din acest ordin. ♢ A se zvârcoli ca în gură de ~ a nu-şi găsi locul de durere, de spaimă sau de nerăbdare. A călca ~le pe coadă a deranja foarte tare pe cineva. A încălzi un ~ la sân a ocroti un om nerecunoscător. A sări ca muşcat de ~ a fi cuprins brusc de mânie. ~-de-casă specie de şarpe neveninos, care trăieşte în apropierea caselor. ~ cu clopoţei specie de şarpe veninos, a cărui coadă este acoperită cu solzi care produc un sunet caracteristic; crotal. ~ cu ochelari specie de şarpe veninos, cu gâtul plat, pe care se disting pete de forma unor ochelari; cobră. 3) fig. Om făţarnic; ipocrit. /<lat. serpens
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

CÓBRĂ s.f. Şarpe veninos care trăieşte în India având pe gât nişte pete negre mărginite cu alb; şarpe-cu-ochelari; naja. [< fr., port. cobra].
(Dicţionar de neologisme)

NÁJA s.f. invar. Şarpe veninos din Asia şi Africa; cobră. [< fr. naja].
(Dicţionar de neologisme)

NÁJA s. f. inv. şarpe veninos din Asia şi Africa. (< fr. naja)
(Marele dicţionar de neologisme)

şárpe s. m., pl. şerpi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
CÓBRĂ s. (ZOOL.; Naja naja) şarpe-cu-ochelari, (rar) naja.
(Dicţionar de sinonime)

NÁJA s. v. cobră, şarpe-cu-ochelari.
(Dicţionar de sinonime)

ŞÁRPE s. 1. (ZOOL.) ofidian, (reg.) gândac, peşte, (înv.) zmeu. 2. (ZOOL.) şarpe-cu-clopoţei (Crotalus horridus) = crotal, (înv.) şarpe-sunător; şarpe-cu-ochelari (Naja naja) = cobră, (rar) naja. 3. (ENTOM.) şarpe-orb (Iulus terrestris) = iulus. 4. (ASTRON.; art.) (reg.) calea-rătăciţilor.
(Dicţionar de sinonime)

ŞÁRPE s. v. balaur, membru, penis, serpentină, ţipar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na naj

Cuvinte se termină cu literele: ja aja