naos

NÁOS, naosuri, s.n. Parte principală a unei biserici, situată în mijlocul clădirii, între altar şi pronaos; navă. ♦ Încăpere centrală a unui templu antic, destinată adăpostirii zeului căruia îi era închinat templul. – Din ngr. naós.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NÁOS ~uri n. 1) Partea centrală a unei biserici ortodoxe (între altar şi pronaos); navă. 2) Încăpere a unui templu antic, unde se află statuia divinităţii. /<ngr. náos
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

náos (náosuri), s.n. – Nava unei biserici. Mgr. νάος (Gáldi 212). Sec. XVIII. – Der. pronaos, s.n. (atriu), din mgr. πρόναος.
(Dicţionarul etimologic român)

náos s. n., pl. náosuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NÁOS s. (CONSTR.) 1. navă, (livr.) cella, (Transilv.) naie. (~ la o biserică creştină.) 2. sanctuar. (~ în templele antice.)
(Dicţionar de sinonime)