narare

NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NAR//Á ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică şi într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].
(Dicţionar de neologisme)

NARÁRE s.f. Acţiunea de a nara şi rezultatul ei. [< nara].
(Dicţionar de neologisme)

NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)
(Marele dicţionar de neologisme)

nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. şi pl. nareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naráre s. f., g.-d. art. narării; pl. narări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
(Dicţionar de sinonime)

NARÁ vb. v. povesti.
(Dicţionar de sinonime)

NARÁRE s. v. povestire.
(Dicţionar de sinonime)