narcotină

NARCOTÍNĂ, narcotine, s.f. Substanţă extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic şi tonic. – Din fr. narcotine.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NARCOTÍN//Ă ~e f. Substanţă crista-lizată, extrasă din opiu, întrebuinţată în medicină (ca febrifug, ca tonic etc.). /<fr. narcotine
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NARCOTÍNĂ s.f. Alcaloid care se extrage din opiu, fără acţiune narcotică, întrebuinţat ca înlocuitor al chininei. [< fr. narcotine].
(Dicţionar de neologisme)

NARCOTÍNĂ s. f. alcaloid din opiu, somnifer uşor, tonic şi calmant al tusei. (< fr. narcotine)
(Marele dicţionar de neologisme)

narcotínă s. f., g.-d. art. narcotínei; pl. narcotíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)