narghilea

NARGHILEÁ, narghilele, s.f. Lulea de tip oriental prevăzută cu ţeavă lungă şi flexibilă, al cărei capăt de jos este fixat într-un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. [Var.: (înv.) nargheleá s.f.] – Din tc. nargile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NARGHIL//EÁ ~éle f. Lulea orientală, având un tub lung, al cărui capăt de jos comunică cu un vas cu apă parfumată, prin care trece fumul înainte de a fi inspirat. /<turc. nargile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

narghileá (narghiléle), s.f. – Pipă turcească. – Mr. narghile. Tc. (per.) nargile (Eguilaz 463; Şeineanu, II, 269; Lokotsch 1556), cf. ngr. ναργελές, bg. nargele, sb. nargila. – Der. narghelegiu, s.m. (înv., slugă la palat care prezenta domnului narghileaua).
(Dicţionarul etimologic român)

narghileá s. f., art. narghileáua, g.-d. art. narghilélei; pl. narghiléle
(Dicţionar ortografic al limbii române)