narodnic dex - definiţie, sinonime, conjugare

narodnic

NARÓDNIC, -Ă, narodnici, -ce, adj., s.m. şi f. 1. Adj. Care aparţine narodnicismului, privitor la narodnicism; narodnicist. 2. S.m. şi f. Adept al narodnicismului. – Din rus. narodnik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NARÓDNI//C1 ~că (~ci, ~ce) Care ţine de narodnicism; propriu narodnicismului. /<rus. narodnik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NARÓDNI//C2 ~că (~ci, ~ce) m. şi f. Adept al narodnicismului. /<rus. narodnik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NARÓDNIC, -Ă adj. Referitor la narodnicism, propriu narodnicismului; narodnicist. // s.m. şi f. Adept al narodnicismului. [< rus. narodnik < narod – popor].
(Dicţionar de neologisme)

NARÓDNIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al narodnicismului; narodnicist. (< rus. narodnik)
(Marele dicţionar de neologisme)

naródnic adj. m., s. m., pl. naródnici; f. sg. naródnică, pl. naródnice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: na nar naro narod narodn

Cuvinte se termină cu literele: ic nic dnic odnic rodnic