NÁRĂ, nări, s.f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavităţii nazale prin care respiră şi miros oamenii şi unele animale. ♢ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ţinută semeaţă; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-şi umfla nările = a-şi lua un aer semeţ; p. ext. a-şi da importanţă, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanţul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) náre s.f.] – Lat. naris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NÁR//Ă nări f. 1) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavităţii nazale la om şi la unele animale. ♢ Cu nările (sau cu ~a) în vânt a) în plină goană; b) cu multă grabă; c) plin de sine; trufaş. A se umfla în nări (sau a-şi umfla nările) a-şi da aere. 2) Ori-ficiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lanţul ancorei. [G.-D. nării] /<lat. naris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A NAR//Á ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică şi într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].
(Dicţionar de neologisme)
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)
(Marele dicţionar de neologisme)
náră s. f., g.-d. art. nării; pl. nări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. şi pl. nareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NÁRĂ s. v. nas.
(Dicţionar de sinonime)
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
(Dicţionar de sinonime)
NARÁ vb. v. povesti.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NARÁ, narez, vb. I. Tranz. (Livr.) A povesti, a istorisi. – Din lat. narrare, it. narrare, fr. narrer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A NAR//Á ~éz tranz. livr. A relata într-o succesiune logică şi într-o formă anumită; a povesti; a istorisi. /<lat. narrare, fr. narrer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NARÁ vb. I. tr. (Liv.) A povesti, a istorisi. [P.i. -rez. / < lat. narrare, cf. fr. narrer].
(Dicţionar de neologisme)
NARÁ vb. tr. a povesti, a istorisi. (< fr. narrer, lat., it. narrare)
(Marele dicţionar de neologisme)
náră s. f., g.-d. art. nării; pl. nări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
nará vb., ind. prez. 1 sg. naréz, 3 sg. şi pl. nareáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NÁRĂ s. v. nas.
(Dicţionar de sinonime)
NARĂ INTÉRNĂ s. (ANAT.) coană.
(Dicţionar de sinonime)
NARÁ vb. v. povesti.
(Dicţionar de sinonime)