naturalii dex - definiţie, sinonime, conjugare
NATURÁL, -Ă, naturali, -e, adj., adv., s.n. I. Adj. 1. Care se referă la natură (1), care aparţine naturii; care se găseşte în natură. ♢ Bogăţie naturală = bogăţie (necultivată) a solului sau a subsolului, a unei regiuni, a unei ţări. Ştiinţele naturale = ştiinţele naturii, v. natură. Graniţă naturală = graniţă marcată de o apă sau de o formă de relief. Drept natural = (în concepţia unor filozofi) drept considerat ca imuabil şi universal, care ar exista în afara structurilor sociale, decurgând fie din natura sau raţiunea umană, fie din voinţa sau raţiunea divină. 2. Care este generat, produs, creat de natură (1), fără intervenţia omului; p. ext. veritabil, curat, pur. 3. Care este lipsit de artificiu, de rafinament, de afectare, simplu; care se realizează spontan, fără efort sau constrângere. ♢ (Adverbial) Vorbeşte natural. 4. Care este conform cu natura cuiva, înnăscut, nativ; propriu, specific cuiva. 5. Care concordă, se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă, cu ordinea firească a lucrurilor; normal, firesc. ♢ Moarte naturală = moarte survenită în chip firesc, moarte bună (din cauza bătrâneţii). Mărime naturală = (reproducere în) mărime reală a modelului în artele plastice şi în fotografie. ♦ (Despre copii) Născut în afara căsătoriei; nelegitim. II. Adv. Fireşte, desigur, bineînţeles. III. S.n. (Astăzi rar) Naturaleţe, simplitate. – Din lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. Naturell.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NATURÁL1 adv. 1) În mod firesc; simplu; uşor. 2) (folosit pentru a-şi exprima acordul) Desigur, bineînţeles. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NATURÁL2 -ă (~i, ~e) 1) Care ţine de natură; propriu naturii. ♢ Ştiinţe ~e totalitate a ştiinţelor care se ocupă cu studiul naturii. Economie ~ă formă de economie în care bunurile materiale se produc nu pentru schimb, ci pentru satisfacerea necesităţilor gospodăriei producătoare. 2) Care este creat de natură (fără intervenţia omului). Gaz ~. ♢ Frontieră ~ă frontieră marcată de elemente ale naturii fizice (râuri, munţi etc.). Bogăţii (sau resurse) ~e bogăţii aflate în solul sau subsolul unei regiuni sau ţări. 3) Care este în natura lucrurilor; care este în con-cordanţă cu ordinea obişnuită a lucrurilor; firesc; normal. ♢ Moarte ~ă moarte survenită în chip firesc (din cauza bătrâneţii); moarte bună. Mărime ~ă mărime care corespunde dimensiunilor reale ale modelului (în artele plastice şi în fotografie). 4) Care este obţinut direct din natură. Mătase ~ă. 5) Care exclude orice afectare. Ten ~. ♢ Vin ~ vin obţinut prin fermentarea sucului de struguri, fără amestecuri străine. Număr ~ fiecare din-tre numerele întregi pozitive (1, 2, 3, 4 etc.). 6) Care este moştenit de la natură; înnăscut; congenital. Fire ~ă. 7) Care este lipsit de artificii sau rafinament; neafectat. Stil ~. 8) Care ţine de natura umană; propriu funcţiilor vitale ale omului. Necesităţi ~e. 9): Copil ~ copil născut în afara căsătoriei; copil nelegitim. /<lat. naturalis, it. naturale, fr. naturel, germ. naturell
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NATURÁL, -Ă adj. 1. Referitor la natură, al naturii; din natură. ♦ Curat, neamestecat. 2. Firesc, obişnuit, simplu; adevărat. // adv. Fireşte, desigur. // s.n. Naturaleţe, simplititate. [Cf. lat. naturalis, fr. naturel].
(Dicţionar de neologisme)

NATURÁL, -Ă I. adj. 1. referitor la natură, specific naturii. ♢ creat de natură. o ştiinţe ĕ = ansamblu de ştiinţe care studiază fenomenele lumii înconjurătoare, lumea organică şi anorganică; ştiinţele naturii. 2. (mat.) număr ~ = fiecare număr întreg pozitiv. 3. care se potriveşte cu faptele din realitatea obiectivă; firesc, obişnuit, simplu. 4. (jur.; despre copii) născut în afara căsătoriei. II. adv. desigur, fireşte. III. s. n. naturaleţe. (< lat. naturalis. fr. naturel, it. naturale)
(Marele dicţionar de neologisme)

naturál adj. m., pl. naturáli; f. sg. naturálă, pl. naturále
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naturál s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naturalíi s.f. pl. (înv.) produse ale solului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NATURÁL adj., adv. 1. adj. (livr.) elementar. (Forţele ~.) 2. adj. v. simplu. 3. adj. v. sălbatic. 4. adj. pur, veritabil, (livr.) genuin. (Un produs ~.) 5. adj. curat, neamestecat, pur, (înv. şi pop.) sadea. (Vin ~.) 6. adj. v. înnăscut. 7. adj. v. bastard. 8. adj. degajat, dezinvolt, firesc, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonşalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 9. adj. v. firesc. 10. adv. v. desigur.
(Dicţionar de sinonime)

NATURÁL s. v. caracter, degajare, dezinvoltură, fire, firesc, naturaleţe, natură, simplitate, spontaneitate, structură, temperament.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Natural ≠ artificial, miraculos, nenatural
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nat natu natur natura

Cuvinte se termină cu literele: ii lii alii ralii uralii