naturalism dex - definiţie, sinonime, conjugare

naturalism

NATURALÍSM s.n. 1. Curent sau tendinţă în artă şi literatură, care se caracterizează prin observarea riguroasă a faptelor din realitatea obiectivă, prin redarea lor fidelă, prin preferinţa pentru aspectele urâte, vulgare ale naturii omeneşti etc. 2. Concepţie filozofică care exclude supranaturalul, ridicând natura la rangul de principiu suprem. 3. Teorie etică care întemeiază noţiunea binelui pe un principiu situat în afara moralei (evoluţie biologică, plăcere etc.), viaţa morală fiind o prelungire a celei biologice. – Din fr. naturalisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NATURALÍSM n. 1) Concepţie filozofică conform căreia nu există nimic în afara naturii. 2) Curent în literatură şi artă care tindereproducă în mod riguros realitatea, fără a ocoli aspectele vulgare ale naturii omeneşti, negând generalizările artistice şi înlocuind legităţile sociale cu cele biologice. 3) Stil ornamental care conţine motive din natură (plante, animale etc.). /<fr. naturalisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NATURALÍSM s.n. 1. Tendinţă în literatură şi artă de a reconstitui realitatea cât mai fidel, chiar în aspectele ei neesenţiale (uneori accentuând laturile urâte, vulgare). 2. Curent literar apărut în Franţa în a doua jumătate a sec. XIX sub influenţa scientismului şi pozitivismului, care susţinea ideea determinismului social şi (mai ales) biologic în explicarea caracterelor umane. 3. Stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură (animale, plante, figuri umane). 4. Doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăşi, printr-un principiu imanent ei. 5. Doctrină după care viaţa morală trebuie să se conformeze legilor naturii. [Cf. fr. naturalisme].
(Dicţionar de neologisme)

NATURALÍSM s. n. 1. curent, tendinţă în artă şi literatură care îşi propune reproducerea obiectivă a realităţii, acordând preferinţă aspectelor urâte, vulgare ale naturii omeneşti. 2. curent literar apărut în Franţa în a doua jumătate a sec. XIX sub influenţa scientismului şi pozitivismului, care susţinea ideea determinismului social şi biologic în explicarea caracterelor umane. 3. stil ornamental caracterizat prin motive inspirate din natură. 4. doctrină potrivit căreia nu există supranatural, natura existând prin ea însăşi, printr-un principiu imanent ei. 5. doctrină după care viaţa morală trebuie să se conformeze legilor naturii. (< fr. naturalisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

naturalísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: na nat natu natur natura

Cuvinte se termină cu literele: sm ism lism alism ralism