NAUFRAGIÁ, naufragiez, vb. I. Intranz. 1. (Despre nave; p. ext. despre oameni) A suferi un naufragiu. 2. Fig. A ajunge într-o situaţie nedorită, nepotrivită, departe de propriile aspiraţii. [Pr.: na-u-fra-gi-a] – Din naufragiu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s.f. Faptul de a naufragia, naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NAUFRAGI//Á ~éz intranz. 1) (despre nave maritime) A suferi un naufragiu; a se îneca. 2) fig. A suferi un eşec total. [Sil. na-u-fra-gi-a] /Din naufragiu
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eşec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].
(Dicţionar de neologisme)
NAUFRAGIÉRE s.f. Acţiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].
(Dicţionar de neologisme)
NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)
(Marele dicţionar de neologisme)
naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. şi pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
naufragiére s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NAUFRAGIÉRE, naufragieri, s.f. Faptul de a naufragia, naufragiu. [Pr.: na-u-fra-gi-e-re] – V. naufragia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NAUFRAGIÁ vb. I. intr. 1. A suferi un naufragiu. 2. (Fig.) A se ruina complet, a suferi un eşec total. [Pron. na-u-fra-gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. naufrager, lat. naufragare].
(Dicţionar de neologisme)
NAUFRAGIÉRE s.f. Acţiunea, faptul de a naufragia. [Pron. na-u-fra-gi-e-. / < naufragia].
(Dicţionar de neologisme)
NAUFRAGIÁ vb. intr. 1. a suferi un naufragiu. 2. (fig.) a se ruina complet. (după fr. naufrager)
(Marele dicţionar de neologisme)
naufragiá vb. (sil. na-u-fra-gi-a), ind. prez. 1 sg. naufragiéz, 3 sg. şi pl. naufragiáză, 1 pl. naufragiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. naufragiéze; ger. naufragiínd (sil. -gi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
naufragiére s. f. (sil. na-u-fra-gi-e-), g.-d. art. naufragiérii; pl. naufragiéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NAUFRAGIÁ vb. (MAR.) (înv.) a (se) naufrânge.
(Dicţionar de sinonime)