nautică dex - definiţie, sinonime, conjugare
NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care serveşte la navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S.f. Ştiinţa şi tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautice.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAÚTI//C ~că (~ci, ~ce) 1) Care ţine de navigaţia pe apă; propriu navigaţiei pe apă. 2) (despre unele ramuri ale sportului) Care se practică pe/în apă. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAÚTICĂ f. Ştiinţa şi tehnica dirijării navelor. [Sil. -na-u-] /<fr. nautique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigaţie, privitor la navigaţie. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(de) navigaţie”, „(referitor la) navigaţie”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].
(Dicţionar de neologisme)

NAÚTICĂ s.f. Ştiinţa şi tehnica de a conduce nave. [< fr. nautique].
(Dicţionar de neologisme)

NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigaţie. ♢ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigaţie (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)
(Marele dicţionar de neologisme)

naútic adj. m. (sil. na-u-), pl. naútici; f. sg. naútică, pl. naútice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

naútică s. f. (sil. na-u-), g.-d. art. naúticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
MOTOCROS NAÚTIC s. (SPORT) motonautică.
(Dicţionar de sinonime)

NAÚTICĂ s. (MAR.) navigaţie, (înv.) corăbierie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nau naut nauti nautic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica utica autica