nautil

NAUTÍL, nautili, s.m. Gen de animale cefalopode cu cochilia externă spiralată; spec. moluscă din mările calde, cu corpul închis într-o scoică împărţită în mai multe compartimente (Nautilus pompilius). [Pr.: na-u- – Var.: nautílus s.m.] – Din fr. nautile, lat. nautilus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAUTÍL ~i n. Moluscă din mările calde, al cărei corp este închis într-o cochilie spiralată, împărţită în mai multe compartimente. [Sil. -na-u-] /<fr. nautile, lat. nautilus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal şi reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
(Dicţionar de neologisme)

NAUTÍL s. m. 1. moluscă cefalopodă (fosilă) din mările tropicale, cu cochilie spiralată şi compartimentată. 2. (ant.) lampă în formă de nautil (1). 3. piesă de orfevrărie dintr-o cochilie de nautil, montată în metal, reprezentând o divinitate a mării. (< fr. nautile, lat. nautilus)
(Marele dicţionar de neologisme)

nautíl s. m. (sil. na-u-), pl. nautíli
(Dicţionar ortografic al limbii române)