navetă dex - definiţie, sinonime, conjugare
NAVÉTĂ1, navete, s.f. 1. Instrument de forma unui ac lung cu care se lucrează plase, fileuri. 2. Parcurgerea de către o persoană a unui drum dus şi întors, cu regularitate, de obicei între două localităţi (relativ apropiate). A face naveta. 3. Vehicul de transport în comun care asigură legătura între două puncte relativ apropiate, efectuând regulat drumuri dus şi întors. 4. Obiect (în formă de ladă compartimentată) care serveşte la transportul unor produse alimentare. – Din fr. navette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAVÉTĂ2, navete, s.f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapiţa, cu frunze late acoperite cu peri şi cu seminţe mici, de culoare castanie (Brassica rapa oleifera). – Din fr. navette.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NAVÉT//Ă ~e f. 1) Instrument de forma unui ac lung pentru împletirea plaselor şi a fileurilor; igliţă. 2) Drum parcurs cu regularitate într-o direcţie şi în cealaltă. ♢ A face ~a a circula cu regularitate pe acelaşi drum în ambele sensuri. 3) Vehicul de transport în comun care circulă regulat (dus şi întors) între două localităţi, de obicei apropiate. /<fr. navette
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NAVÉTĂ1 s.f. 1. Suveică. 2. Ac special pentru lucrat fileu. 3. Vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren care circulă regulat, dus şi întors, între aceleaşi localităţi. ♦ Drumuri făcute des, periodic, între două localităţi. ♢ A face naveta = a străbate regulat aceeaşi distanţă în ambele sensuri. 4. Ladă compartimentată cu care se transportă unele produse alimentare. [< fr. navette].
(Dicţionar de neologisme)

NAVÉTĂ2 s.f. Plantă oleaginoasă înrudită cu rapiţa, cu frunze late şi seminţe mici, castanii. [< fr. navet].
(Dicţionar de neologisme)

NAVÉTĂ1 s. f. 1. suveică. 2. ac special pentru lucrat fileuri. 3. vehicul de transport în comun, grup de vagoane sau garnitură de tren, vapor care circulă regulat, dus şi întors, între aceleaşi localităţi. o ~ spaţială = vehicul spaţial cu echipaj, conceput să decoleze şi să evolueze ca o navă cosmică, revenind pe pământ prin aterizare. ♢ deplasare dus şi întors a aceluiaşi mijloc de transport, între două localităţi. o a face ă = a străbate regulat aceeaşi distanţă în ambele sensuri. 4. ladă standarizată cu care se transportă unele produse alimentare. (< fr. navette)
(Marele dicţionar de neologisme)

NAVÉTĂ2 s. f. 1. plantă oleaginoasă înrudită cu rapiţa, cu frunze late şi seminţe mici, castanii. 2. plantă paotoageră cu rădăcini comestibile. (< fr. navet)
(Marele dicţionar de neologisme)

navétă (obiect, călătorie, plantă) s. f., pl. navéte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

navetá vb., ind. prez. 1 sg. navetéz; 3 sg. şi pl. naveteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NAVÉTĂ s. 1. v. suveică. 2. v. andrea.
(Dicţionar de sinonime)

NAVÉTĂ s. v. rapiţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: na nav nave navet

Cuvinte se termină cu literele: ta eta veta aveta