NEADERÉNT, -Ă, neaderenţi, -te, adj. Care nu aderă; inaderent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + aderent (după engl. non-adherent).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEADERÉNŢĂ, neaderenţe, s.f. 1. Lipsă de aderenţă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + aderenţă (după engl. non-adherence).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
neaderénţă s. f. (sil. ne-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEADERÉNŢĂ, neaderenţe, s.f. 1. Lipsă de aderenţă la un partid, la o mişcare, la o asociaţie etc. 2. Imposibilitate de a adera (2). [Pr.: ne-a-] – Ne- + aderenţă (după engl. non-adherence).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)