neamuri dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEAM, neamuri, s.n., adv. I. S.n. 1. Popor, naţiune. ♢ Loc. adv. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naţionalitate. ♢ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naţionalităţile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-şi trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Seminţie; trib; populaţie. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianţă; persoană care face parte din aceeaşi familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ♢ Expr. De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecţi, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a şasea, a noua) spiţă = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva. 3. (Înv. şi pop.) Rând de oameni din aceeaşi generaţie; generaţie. ♢ Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziţii afirmative) din tată în fiu, din moşi-strămoşi, din generaţie în generaţie; b) (în propoziţii negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. şi reg.) Partea de ţarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în evul mediu) Mulţime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenţi ai unor boieri mari. 5. Categorie de oameni care au aceeaşi profesiune sau anumite însuşiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♢ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg, şi fam.) Deloc, câtuşi de puţin, nimic. – Din magh. nem.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEAM ~uri n. 1) pop. Totalitate a oamenilor de o anumită naţionalitate; seminţie; popor; norod. ♢ De ~ (sau de ~ul lui) de origine; de naţionalitate. 2) ist. Organizare obştească principală a comunei primitive (bazată pe rudenie de sânge); gintă. 3) Succesiune de generaţii care provin dintr-un strămoş comun; seminţie; familie. ♢ ~ul omenesc specia umană; omenire. Din ~ în ~ din generaţie în generaţie. ~ de ~ul cuiva (sau ~ de ~) din tată-n fiu; din moşi-strămoşi. 4) Persoană de origine comună sau înrudită prin alianţă; membru al aceleiaşi familii; rudă. ♢ A fi (de un) ~ cu cineva a fi rudă cu cineva. A se face ~ cu cineva a deveni rudă cu cineva; a se înrudi. A fi ~ după Adam a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 5) înv. Provenienţă socială. ♢ De ~ bun (sau ales, mare) se spune despre cineva, care aparţinea păturii sociale de sus. De ~ prost se spune despre cineva, care provenea din păturile de jos. 6) Grup de fiinţe sau de obiecte ce se caracterizează printr-o anumită însuşire; fel; categorie; soi; gen; specie. ♢ Cu tot ~ul cu toţii câţi sunt; împreună. De tot ~ul a) de diferite naţionalităţi; b) de toate felurile; fel de fel. Fără ~ şi fără ţară se spune despre cineva care nu-şi cunoaşte originea. /<ung. nem
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

neám (neámuri), s.n. – 1. Popor, naţiune. – 2. Rasă, castă, gen, clasă. – 3. Generaţie. – 4. Rudă, rudenie. – 5. (Mold.) Reuniune de boieri fără sarcini publice, boierie. – 6. Clasă, tip, categorie. Mag. nem (Cihac, II, 518; Tiktin), fără îndoială în relaţie cu sl. nĕmŭ „barbar”, cf. neamţ; e posibil ca rom. să provină direct din sl. – Der. nemeş (var. neameş, ne(a)miş), s.m. (Trans., nobil, aristocrat), din mag. nemes; nemeşesc, adj. (aristocratic, nobiliar); nemeşie, s.f. (nobleţe); nemeşug, s.n. (înv., nobleţe), din mag. nemesség; nemeţ, s.n. (generaţie, genealogie; familie, casă); nemenie, s.f. (rasă, castă, soi); nemotenie, s.f. (rudă); înemuri, vb. refl. (Mold., a se înrudi); nemureală (var. nemurenie), s.f. (Mold., înrudire). – Neam, adv. (deloc), pe care dicţionarele obişnuite să-l confunde cu cuvîntul anterior, pare legat de mag. nem „nu” (Graur, GS, VI, 35; Gáldi, Dict., 95).
(Dicţionarul etimologic român)

neam adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neam s. n., pl. neámuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neam1 s.m. sg. (înv. şi reg.) partea de ţarină pe care o lucrează o familie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NEAM adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum, nimic.
(Dicţionar de sinonime)

NEAM s. 1. seminţie, trib, (înv. şi pop.) sămânţă. (Din ~ hunilor.) 2. v. popor. 3. v. naţiune. 4. seminţie, spiţă, viţă, (livr.) stirpe, (Transilv.) porodiţă, (înv.) rod, soi, stepenă. (Oameni din acelaşi ~.) 5. v. rudă. 6. v. familie. 7. familie, sânge. (E din ~ nostru.) 8. v. specie. 9. neamul omenesc v. omenie. 10. v. naţionalitate.
(Dicţionar de sinonime)

NEAM s. v. generaţie, naştere, obârşie, origine, provenienţă, sex.
(Dicţionar de sinonime)

NEÁMURI s. pl. v. aristocraţie, boierime, nobilime.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nea neam neamu neamur

Cuvinte se termină cu literele: ri uri muri amuri eamuri