neavenit

NEAVENÍT, -Ă, neaveniţi, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul şi neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEAVENÍ//T ~tă (~ţi, ~te): Nul şi ~ lipsit de valabilitate; considerat ca fiind fără valoare. [Sil. ne-a-] /<fr. nonavenue
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu].
(Dicţionar de neologisme)

NEAVENÍT, -Ă adj. fără valabilitate; considerat ca inexistent. (după fr. non avenu)
(Marele dicţionar de neologisme)

neavenít adj. m. (sil. ne-a-), pl. neaveníţi; f. sg. neavenítă, pl. neaveníte
(Dicţionar ortografic al limbii române)