nebun dex - definiţie, sinonime, conjugare

nebun

[Sinonime]
NEBÚN, -Ă, nebuni, -e, adj., subst. I. 1. Adj., s.m. şi f. (Om) care suferă de o boală mintală; alienat, dement. ♢ Expr. A fi (sau a umbla) nebun după cineva (sau după ceva) = a fi foarte îndrăgostit de cineva; a-i plăcea foarte mult cineva sau ceva. Eşti nebun? se spune pentru a arăta dezaprobare sau mirare, surpriză faţă de faptele sau de afirmaţiile cuiva. A (o) face pe nebunul = a-şi acorda o importanţă exagerată, a fi mereu mândru, cu nasul pe sus, nemulţumit. 2. Adj., s.m. şi f. (Om) lipsit de judecată dreaptă, de raţiune; (om) nesocotit, necugetat, nechibzuit. 3. Adj., s.m. şi f. (Fiinţă) neastâmpărată, zvăpăiată, vioaie. 4. Adj. Care arată, trădează nebunie. II. Adj. 1. Care nu are limite, margini, măsură; p. ext. enorm, extraordinar; groaznic, cumplit. Un lux nebun. 2. (Înv. şi pop.) Care nu este bun; rău. III. S.m. 1. (Rar) Măscărici, bufon (la curţile suveranilor sau ale nobililor). 2. Piesă la jocul de şah. – Ne- + bun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEBÚN1 ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (despre persoane) Care are tulburări psihice grave; care şi-a ieşit din minţi; alienat mintal; dement. ♢ ~ de cap se spune despre cineva care suferă de o boală mintală. Casă de ~i spital de boli psihice. Eşti ~? se spune pentru a-şi exprima dezacordul în legătură cu acţiunile, afirmaţiile sau cu intenţiile cuiva. A fi ca ~ a-şi pierde cumpătul (în urma unei emoţii). A fi (sau a umbla) ~ după cineva (sau după ceva) a-i plăcea cuiva cineva sau ceva nespus de mult. Nu te fă ~! a) nu te face a nu pricepe; b) nu-ţi face de cap!; astâmpără-te! 2) fig. Care este lipsit de chibzuinţă în acţiuni; nesocotit; nesăbuit. Gând ~. 3) şi adverbial Care vădeşte o putere de nestăvilit; deosebit de tare. Vântul bate ~. /ne- + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEBÚN2 ~i m. Piesă la jocul de şah. /ne- + bun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

mei-nebún s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nebún adj. m., s. m., pl. nebúni; f. sg. nebúnă, g.-d. art. nebúnei, pl. nebúne
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
IARBA-NEBÚNILOR s. v. spânz.
(Dicţionar de sinonime)

MEI-NEBÚN s. v. mohor.
(Dicţionar de sinonime)

NEBÚN adj. v. ameţitor, năucitor, uimitor, uluitor.
(Dicţionar de sinonime)

NEBÚN adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, smintit, ţicnit, (livr. şi peior.) sonat, (pop. şi fam.) apucat, candriu, căpiat, deşucheat, strecheat, (înv. şi reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. şi Ban.) bolând, (Ban.) pălăurat, (Olt. şi Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrântit, ţăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. v. nebunesc. 3. adj. v. smintit. 4. adj. v. zburdalnic. 5. adj. v. cumplit. 6. adj. v. extraordinar.
(Dicţionar de sinonime)

NEBÚN s. v. bufon, măscărici, paiaţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Nebunnormal
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne neb nebu

Cuvinte se termină cu literele: un bun ebun