nebunire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEBUNÍ, nebunesc, vb. IV. Intranz. şi tranz. (Pop.) A înnebuni. ♢ Expr. (Tranz.; fam.) Nu mă nebuni! exclamaţie folosită pentru a exprima mirarea (şi neîncrederea) faţă de cele auzite. – Din nebun.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEBUNÍRE s.f. (Rar) Acţiunea de a nebuni şi rezultatul ei. – V. nebuni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEBUN//Í ~ésc tranz. v. A ÎNNEBUNI. /Din nebun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NEBUN//Í mă ~ésc intranz. pop. (mai ales despre copii) A-şi face de cap (ca un nebun); a se ţine de pozne. /Din nebun
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nebuní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nebunésc, imperf. 3 sg. nebuneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nebuneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nebuníre s. f., g.-d. art. nebunírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ne neb nebu nebun nebuni

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire unire bunire