necesitate dex - definiţie, sinonime, conjugare
NECESITÁ, pers. 3 necésită, vb. I. Tranz. (Rar) A cere (în mod imperios), a reclama (ceva necesar), a pretinde, a impune. Problema necesită o analiză specială. – Din fr. nécessiter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ Expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ Spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. 2. Categorie filozofică care desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor. ♢ Loc. adv. Cu necesitate = în mod imperios, obligatoriu, neapărat, inevitabil. 3. Utilitate, oportunitate. – Din lat. necessitas, -atis, fr. nécessité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NECESITÁ pers. 3 necésită tranz. A face să fie necesar; a cere; a reclama; a pre-tinde; a comporta. /<fr. nécessiter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NECESIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Ceea ce este absolut necesar (pentru satisfacerea cerinţelor); trebuinţă; nevoie. ♢ De primă ~ absolut necesar. 2) Categorie filozofică care reflectă însuşirile şi raporturile ce au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. 3) la pl. Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi urinei. [G.-D. necesităţii] /<lat. necessitas, ~atis, fr. nécessité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NECESITÁ vb. I. tr. A cere, a impune, a reclama ceva ca absolut necesar. [P.i. 3 -tă. / < fr. nécessiter, it. necessitare].
(Dicţionar de neologisme)

NECESITÁTE s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, trebuinţă. ♦ (Spec.; la pl.) Proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. ♢ Cu necesitate = în mod necesar. 2. Categorie filozofică care desemnează însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. [Cf. fr. nécessité, it. necessità, lat. necessitas].
(Dicţionar de neologisme)

NECESITÁTE s. f. 1. ceea ce se cere, se impune ca necesar; utilitate, oportunitate. ♢ (pl.) proces fiziologic de evacuare a fecalelor şi a urinei. o cu ~ = în mod necesar; obligatoriu; stare de ~ = situaţie excepţională în care statul poate lua anumite măsuri în interesul apărării ţării. 2. categorie filozofică desemnând însuşirile şi raporturile care au un temei intern, decurgând inevitabil din esenţa lucrurilor, din legile lor de dezvoltare. (< fr. nécessité, lat. necessitas)
(Marele dicţionar de neologisme)

necesitá vb., ind. prez. 3 sg. necésită
(Dicţionar ortografic al limbii române)

necesitáte s. f., g.-d. art. necesităţii; pl. necesităţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NECESITÁ vb. 1. a cere, a comporta, a impune, a pretinde, a reclama, a solicita, (înv.) a nevoi. (Această acţiune ~ multe eforturi.) 2. a cere, a implica, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţie.)
(Dicţionar de sinonime)

NECESITÁ vb. v. constrânge, face, forţa, obliga, sili.
(Dicţionar de sinonime)

NECESITÁTE s. 1. v. trebuinţă. 2. v. cerinţă. 3. cerinţă, exigenţă, imperativ, nevoie, obligaţie, pretenţie, trebuinţă, (înv. şi reg.) niştotă, (înv.) nevoinţă, nevoire, recerinţă, (fig.) comandament. (~ţile epocii noastre.) 4. (FIZIOL.; pl. art.) nevoile (pl. art.), (pop.) treaba (art.). (Şi-a făcut ~ţile.) 5. v. utilitate.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nec nece neces necesi

Cuvinte se termină cu literele: te ate tate itate sitate