NECROLÁTRU, -Ă s.m. şi f. Persoană care are un cult exagerat al morţilor. [< fr. nécrolâtre].
(Dicţionar de neologisme)
NECROLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care manifestă necrolatrie. (< fr. nécrolâtre)
(Marele dicţionar de neologisme)
necrolátru s. m. (sil. -cro, -tru), art. necrolátrul; pl. necrolátri, art. necrolátrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
necrolátră s. f. (sil. -cro-, -tră), g.-d. art. necrolátrei; pl. necrolátre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NECROLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care manifestă necrolatrie. (< fr. nécrolâtre)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
necrolátră s. f. (sil. -cro-, -tră), g.-d. art. necrolátrei; pl. necrolátre
(Dicţionar ortografic al limbii române)