necropolă

NECRÓPOLĂ, necropole, s.f. Cimitir (subteran) din antichitate; p. gener. cimitir. ♦ Criptă. – Din fr. nécropole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NECRÓPOL//Ă ~e f. 1) (în antichitate) Complex de morminte sub formă de bolţi subterane sau construcţii la suprafaţa solului. 2) Ansamblu de monumente funerare. /<fr. nécropole
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NECRÓPOLĂ s.f. (Ant.) Boltă subterană în care erau depuşi morţii. ♦ Cimitir. ♦ Cavou. [< fr. nécropole, cf. gr. nekropolis – oraşul morţilor].
(Dicţionar de neologisme)

NECRÓPOLĂ s. f. 1. (ant.) cimitir. 2. cavou, criptă. (< fr. nécropole, gr. nekropolis)
(Marele dicţionar de neologisme)

necrópolă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. necrópolei; pl. necrópole
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NECRÓPOLĂ s. v. cavou, cimitir, criptă.
(Dicţionar de sinonime)