necurmat

NECURMÁT, -Ă, necurmaţi, -te, adj., adv. (Pop.) (Care se întâmplă, are loc etc.) necontenit, neîncetat, continuu. – Ne- + curmat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NECURMÁ//T ~tă (~ţi, ~te) (negativ de la curmat) Care are loc continuu, neîncetat. /ne- + curmat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

necurmát adj. m., pl. necurmáţi; f. sg. necurmátă, pl. necurmáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
NECURMÁT adj., adv. 1. adj. v. continuu. 2. adv. v. continuu.
(Dicţionar de sinonime)

NECURMÁT adv. v. continuu, încontinuu, întotdeauna, întruna, mereu, neconte-nit, neîncetat, permanent, pururi, totdeauna, veşnic.
(Dicţionar de sinonime)