NEEFICIÉNT, -Ă, neeficienţi, -te, adj. Care nu este eficient; ineficace; ineficient. [Pr.: -fi-ci-ent] – Ne- + eficient.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEEFICIÉNŢĂ, neeficienţe, s.f. Lipsă de eficienţă, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-cn-] – Ne- + eficienţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
neeficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. neeficiénţi; f. sg. neeficiéntă, pl. neeficiénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neeficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. neeficiénţei; pl. neeficiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Neeficient ≠ eficient
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEEFICIÉNŢĂ, neeficienţe, s.f. Lipsă de eficienţă, ineficacitate. [Pr.: -fi-ci-cn-] – Ne- + eficienţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neeficiénţă s. f. (sil. -ci-en-), g.-d. art. neeficiénţei; pl. neeficiénţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Antonime:
Neeficient ≠ eficient
(Dicţionar de antonime)