NEFERICÍ, nefericesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A aduce cuiva nefericire. – Din nefericit (derivat regresiv).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NEFERIC//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
nefericí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nefericésc, imperf. 3 sg. nefericeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nefericeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEFERICÍ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A neferici ≠ a ferici
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A NEFERIC//Í ~ésc tranz. rar (persoane) A face să nu fie fericit. /Din nefericit
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEFERICÍ vb. a nenoroci. (Te rog să nu-l ~.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
A neferici ≠ a ferici
(Dicţionar de antonime)