neg dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEG, negi, s.m. Tumoare mică, rotundă, nedureroasă, care apare pe piele din cauza unei hipertrofii a papilelor. – Lat. naevus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existenţa, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaşte, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NE//G ~gi m. Mică excrescenţă pe piele. /<lat. naevus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

neg (négi), s.m. – Verucă. Lat. naevus (Candrea-Dens., 1216; REW 5807; Tiktin), cf. senes. niego, v. it. niego, it. neo; pentru modificarea consonantismului, cf. fagure, rug. După Puşcariu 1162, formaţie regresivă, pornind de la negel, părere greu de susţinut. Uz general (ALR, I, 51). Der. negos, adj. (cu negi); neagă, s.f. (flagel, calamitate), probabil prin asociere cu ideea de „tumoare”, cf. neagă rea „tumoare malignă” › „calamitate” (după Cipariu, Principii, 272 şi Tiktin, din lat. negāre; după Miklosich, Slaw. Elem., 32 şi Cihac, II, 214 şi Conev 100, din sl. nĕga „voluptate”, glosarea „încăpăţînat, îndărătnic”, care apare în dicţionare, se datorează primei explicaţii schiţate aici). Negară (var. năgară, nagară), s.f. (varietate de neghină; plantă, Stipa capillata), pare un der. cu suf. -ar (negară ar fi fost la început numele fructului). Numele se explică prin aspectul fructului, cf. sp. verruguera, fr. herbe aux verrues (după Cihac, II, 209, din sl. nagu „gol”; după Conev 48 de la un sl. *nagara; după Scriban, din rus. nagar „fitil ars”). Der. înăgări, vb. (a creşte neghină). Negel, s.m. (verucă) considerată ca der. din lat. negellus (Puşcariu 1162; REW 5916), cf. logud. nieddu, prov. niel, it. niello, de asemenea ar putea fi simplu dim. de la neg, cu suf. -el. – Cf. neghină. – Der. negelariţă, s.f. (rostopască, Chelidonium maius); negelos, adj. (cu negi).
(Dicţionarul etimologic român)

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negaţi(un)e, s.f.; negativ, adj.
(Dicţionarul etimologic român)

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaşte ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare].
(Dicţionar de neologisme)

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaşte (ceva); a tăgădui, a contesta. ♢ a dezminţi. (< lat. negare)
(Marele dicţionar de neologisme)

neg s. m., pl. negi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. şi pl. neágă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NEG s. (MED.) papilom, verucă, verucozitate.
(Dicţionar de sinonime)

IARBĂ-DE-NÉGI s. v. rostopască.
(Dicţionar de sinonime)

CETINĂ-DE-NÉGI s. (BOT.; Juniperus sabina) (livr.) sabină.
(Dicţionar de sinonime)

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaşte, a susţine
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne

Cuvinte se termină cu literele: eg