negație
[Sinonime]
NEGÁŢIE, negaţii, s.f. 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susţinută într-o afirmaţie. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziţie sau de una dintre părţile ei. 2. (Fil.) Proces obiectiv de înlocuire a unor calităţi ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din fr. négation, lat. negatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGÁŢI//E ~i f. 1) v. A NEGA. 2) Cuvânt sau gest care neagă ceva. 3) Operaţie logică prin care se contestă valabilitatea legăturii dintre două sau mai multe noţiuni. /<fr. négation, lat. negatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
NEGÁŢIE s.f. Negare. ♦ Categorie filozofică care reflectă acţiunea permanentă, complexă de schimbare a calităţii obiectelor şi proceselor în cadrul mişcării universale. ♦ Judecată, propoziţie care neagă ceva (declarând nevalabilă legătura dintre mai multe noţiuni). ♦ Semn grafic care arată o negaţie (în logică sau matematică). ♦ Cuvânt care dă un sens negativ unei propoziţii. [Gen. -iei, var. negaţiune s.f. / cf. lat. negatio, fr. negation].
(Dicţionar de neologisme)
NEGÁŢIE s. f. 1. negare. ♢ judecată, propoziţie care neagă ceva. ♢ semn grafic care arată o negaţie (în logică sau matematică). ♢ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziţii. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului şi afirmarea noului, unitatea dintre continuu şi discontinuu în procesul dezvoltării. o negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înţeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare şi preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învăţământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
negáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. negáţia (sil. ţi-a), g.-d. art. negáţiei; pl. negáţii, art. negáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEGÁŢIE s. v. contestare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Negaţie ≠ afirmaţie
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGÁŢI//E ~i f. 1) v. A NEGA. 2) Cuvânt sau gest care neagă ceva. 3) Operaţie logică prin care se contestă valabilitatea legăturii dintre două sau mai multe noţiuni. /<fr. négation, lat. negatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
NEGÁŢIE s. f. 1. negare. ♢ judecată, propoziţie care neagă ceva. ♢ semn grafic care arată o negaţie (în logică sau matematică). ♢ cuvânt care dă un sens negativ unei propoziţii. 2. categorie a dialecticii care reflectă trecerea de la o calitate la alta, înlăturarea vechiului şi afirmarea noului, unitatea dintre continuu şi discontinuu în procesul dezvoltării. o negarea ĩ = principiu fundamental al dialecticii potrivit căruia dezvoltarea este înţeleasă ca un proces continuu de înnoire, de negare şi preluare selectivă a vechiului. 3. anulare a repartizării unui absolvent al învăţământului superior în vederea angajării pe alt post. (< fr. negation, lat. negatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
negáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. negáţia (sil. ţi-a), g.-d. art. negáţiei; pl. negáţii, art. negáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
NEGÁŢIE s. v. contestare.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Negaţie ≠ afirmaţie
(Dicţionar de antonime)