NEGHÍNĂ, neghine, s.f. Plantă erbacee cu tulpina şi cu frunzele păroase, cu flori roşii-purpurii, cu sămânţa măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânţa acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut şi toxicitate. ♢ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărţi ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. şi: neghíni] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGHÍN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. 2) Sămânţa acestei plante. ♢ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu şti să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincţie dintre bine şi rău sau dintre cei buni şi cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
neghínă (neghíne), s.f. – Plantă (Agrostemma githago). – Megl. migl’ină. Origine suspectă. E greu de separat acest cuvînt de neg şi negară, dar der. e greu de explicat; probabil cu suf. -ină, cf. pescuină, ciorchină, ştirbină, stupină, vizuină etc. Nu e mai uşoară nici explicaţia prin intermediul lat. *nigrῑna (Koerting 6540; cf. Densusianu, Rom., XXXIII, 282) sau *nigellῑna (Puşcariu, Conv. Lit., XXXIX, 71; Puşcariu 1163; Pascu, Beiträge, 22; REW 5917; cf. Graur, BL, V, 107). – Der. neghiniţă, s.f. (chimion, obiect foarte mic); neghinos, adj. (invadat de neghină). Din rom. provine rut. nehyn (Candrea, Elemente, 406).
(Dicţionarul etimologic român)
neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neghínă-sălbátică s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neghiná, pers. 3 sg. neghinéază vb. I (reg.) a se umple de neghină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă.
(Dicţionar de sinonime)
NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGHÍN//Ă ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpină înaltă, păroasă, cu frunze lungi, cu flori roşii şi cu seminţe mărunte negre, toxice, ce creşte prin semănături. 2) Sămânţa acestei plante. ♢ A alege ~a de grâu (sau grâul din ~) a separa binele de rău sau pe cei buni de cei răi. A nu şti să deosebească grâul de ~ a nu putea face distincţie dintre bine şi rău sau dintre cei buni şi cei răi. [G.-D. neghinei] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
neghínă s. f., g.-d. art. neghínei; pl. neghíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neghínă-sălbátică s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
neghiná, pers. 3 sg. neghinéază vb. I (reg.) a se umple de neghină.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NEGHÍNĂ s. (BOT.; Agrostemma githago) năgară, zizanie, (pop.) mălură, (înv. şi reg.) plevilă, (reg.) negreaţă, (înv.) pleavă.
(Dicţionar de sinonime)
NEGHÍNĂ s. v. sălbăţie.
(Dicţionar de sinonime)