negoț
[Sinonime]
NEGÓŢ, (rar) negoţuri, s.n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulaţia mărfurilor, vânzarea şi cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerţ (particular). ♦ Tranzacţie comercială; târg, învoială. 2. (Înv. şi pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGÓŢ ~uri n. Comerţ particular; negustorie. /<lat. negotium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
negóţ (negóţuri), s.n. – Comerţ. Lat. nĕgōtium (Puşcariu 1164; Candrea-Dens., 1216; REW 5881), cf. it. negozio. Se poate presupune o origine it. (Pascu, Beiträge, 11), dar prezenţa din sec. XVI a unui pl. negoaţe, diftongat, pare să confirme tratamentul tradiţional. Der. neguţa, vb. (a tîrgui; a cumpăra; a vinde), de la negoţ (după Puşcariu 1165 şi Candrea-Dens., 1217, din lat. *nĕgōtiāri); neguţător, s.m. (comerciant), cu suf. -tor (după REW 5880 şi Rosetti, I, 169), din lat. nĕgōtiātor; după Pascu, Beiträge, 11, din it.); neguţătoresc, adj. (de negoţ); neguţătoreşte, adv. (în chip negustoresc); neguţători, vb. (a face comerţ); neguţătorie, s.f. (comerţ); neguţitor (mr. neguţitor), s.m. (înv., cupeţ); negustor, s.m. (comerciant; Arg., înşelat), reducere a formei anterioare; negustoreasă (var. înv., neguţitoreasă), s.f. (soţie de negustor); negustoresc (var. înv., neguţitoresc), adj. (comercial); negustoreşte, adv. (în chip negustoresc); negustori (var. înv., neguţitori), vb. (a face negoţ); negustorie (var. înv., neguţitorie), s.f. (comerţ, trafic); negocia, vb., din fr. négocier; negociator, s.m., din fr. négociateur; negociaţi(un)e, s.f., din fr. négociation.
(Dicţionarul etimologic român)
negóţ s. n., pl. negóţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
negóţ, negóţuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupaţii; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăţie. 4. numele unui joc de copii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NEGÓŢ s. v. comerţ.
(Dicţionar de sinonime)
NEGÓŢ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
NEGÓŢ ~uri n. Comerţ particular; negustorie. /<lat. negotium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
negóţ s. n., pl. negóţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
negóţ, negóţuri, s.n. (înv. şi pop.) 1. (la pl.) treburi, afaceri, ocupaţii; daraveri. 2. marfă. 3. bunăstare, avere, bogăţie. 4. numele unui joc de copii.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
NEGÓŢ s. v. comerţ.
(Dicţionar de sinonime)
NEGÓŢ s. v. afacere, chestiune, interese, marfă, problemă, produs, treabă.
(Dicţionar de sinonime)