negociere dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEGOCIÁ, negociez, vb. I. Tranz. 1. A trata cu cineva încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc. ♦ A intermedia, a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. A efectua diverse operaţii comerciale (de vânzări de titluri, de rente etc.). [Pr.: -ci-a] – Din fr. négocier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEGOCIÉRE, negocieri, s.f. Acţiunea de a negocia şi rezultatul ei; negociaţie. [Pr.: -ci-e-] – V. negocia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEGOCI//Á ~éz 1. intranz. (despre părţi oficiale interesate) A duce tratative în vederea unor convenţii (economice, politice etc.); a trata. 2. tranz. 1) (afaceri, căsătorii etc.) A susţine ca intermediar; a mijloci; a intermedia. 2) (rente, titluri, hârtii de valoare etc.) A transmite prin operaţii comerciale. [Sil. -ci-a] /<fr. négocier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEGOCIÉR//E ~i f. 1) v. A NEGOCIA. 2) la pl. Tratative purtate în vederea încheierii unui acord sau a unei convenţii. [Sil. -ci-e-] /v. a negocia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEGOCIÁ vb. I. tr. 1. A discuta, a trata încheierea unei convenţii economice, politice, culturale etc. 2. (În capitalism) A trafica efecte publice; a converti în bani o hârtie de valoare. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger, -iind. / < fr. négocier, cf. lat. negotiari].
(Dicţionar de neologisme)

NEGOCIÉRE s.f. Acţiunea de a negocia şi rezultatul ei. ♦ Tratative, discuţie, tratare. ♢ Negocieri diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenţii internaţionale. ♦ Cumpărare, vânzare. [Pron. -ci-e-. / < negocia].
(Dicţionar de neologisme)

NEGOCIÁ vb. tr. 1. a trata încheierea unei convenţii; a discuta pentru a ajunge la o înţelegere. ♢ a mijloci o afacere, o căsătorie. 2. a vinde şi a cumpăra efecte publice; a converti o hârtie de valoare în bani. (< fr. négocier)
(Marele dicţionar de neologisme)

NEGOCIÉRE s. f. 1. acţiunea de a negocia. ♢ (pl.) tratative. o ři diplomatice = tratative duse în vederea încheierii unor convenţii internaţionale. 2. cumpărare, vânzare. (< negocia)
(Marele dicţionar de neologisme)

negociá vb. (sil. -ci-a), ind. prez. 1 sg. negociéz, 3 sg. şi pl. 1 pl. negociém (sil. -ci-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. negociéze, ger. negociínd (sil. -ci-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

negociére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. negociérii; pl. negociéri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NEGOCIÁ vb. 1. a trata. (A ~ încheierea unei tranzacţii.) 2. a trafica, (pop.) a sămsări. (A ~ valori, efecte publice.) 3. v. parlamenta.
(Dicţionar de sinonime)

NEGOCIÁ vb. v. intermedia, interpune, media, mijloci.
(Dicţionar de sinonime)

NEGOCIÉRE s. 1. (înv.) negociaţie. (ă unei tran-zacţii.) 2. (la pl.) tratative (pl.), (înv.) trataţie. (S-au purtat ~ pentru încheierea unui tratat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne neg nego negoc negoci

Cuvinte se termină cu literele: re ere iere ciere ociere