neguțare dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEGUŢÁ, neguţez, vb. I. Tranz. (Înv. şi pop.) 1. A face negoţ. ♦ Refl. recipr. A se tocmi, a se târgui; fig. a duce tratative cu cineva pentru a-i smulge o favoare, oferindu-i în schimb altceva. 2. A cumpăra. – Lat. negotiari sau din negoţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEGUŢ//Á ~éz tranz. înv. pop. (mărfuri) A vinde sau a cumpăra, ducând tratative cu partea interesată asupra preţului. /<lat. negotiari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE NEGUŢ//Á mă ~éz intranz. înv. pop. 1) A căuta să convină asupra preţului prin concesii reciproce (mai ales în procesul de vânzare-cumpărare particulară); a se târgui. 2) A discuta în contradictoriu (încercând să ajungă la înţelegere). /<lat. negotiari
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

neguţá vb., ind. prez. 1 sg. neguţéz, 3 sg. şi pl. neguţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

neguţáre s.f. (înv. şi pop.) negociere, tocmire, târguire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
NEGUŢÁ vb. v. achiziţiona, cumpăra, lua, procura, târgui, tocmi, vinde.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne neg negu negut neguta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare utare gutare