nemulțumire dex - definiţie, sinonime, conjugare
NEMULŢUMÍ, nemulţumesc, vb. IV. Tranz. A produce cuiva o nemulţumire; a indispune, a supăra pe cineva. [Var.: (înv. şi reg.) nemulţămí vb. IV] – Ne- + mulţumi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

NEMULŢUMÍRE, nemulţumiri, s.f. Faptul de a fi nemulţumit; stare a celui nemulţumit; supărare, mâhnire; insatisfacţie, contrarietate. ♦ Neajuns, neplăcere, necaz. [Var.: (reg.) nemulţămíre s.f.] – Ne- + mulţumire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A NEMULŢUM//Í ~ésc tranz. (persoane) A face să-şi piardă buna dispoziţie (prin acţiuni sau vorbe nepotrivite); a indispune. /ne- + mulţumi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

NEMULŢUMÍR//E ~i f. Stare a celui nemulţumit; necaz, neplăcere. /ne- + mulţumire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

nemulţumí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. nemulţumésc, imperf. 3 sg. nemulţumeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. nemulţumeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

nemulţumíre s. f., g.-d. art. nemulţumírii; pl. nemulţumíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
NEMULŢUMÍ vb. a necăji, a supăra. (Mă ~ că nu-l pot ajuta.)
(Dicţionar de sinonime)

NEMULŢUMÍRE s. 1. neplăcere, supărare, (înv., reg. şi fam.) parapon, (înv. şi reg.) scârbă, (înv.) pricinuire. (Ce ~ te apasă?) 2. v. insatisfacţie. 3. v. necaz.
(Dicţionar de sinonime)

NEMULŢUMÍRE s. v. ingratitudine, nerecunoştinţă.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A (se) nemulţumi ≠ a (se) mulţumi, a (se) satisface
(Dicţionar de antonime)

Nemulţumire ≠ mulţumire, satisfacţie
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ne nem nemu nemul nemult

Cuvinte se termină cu literele: re ire mire umire tumire